In secolul al X-lea, Cordoba era cel mai important oraş la vest de Constantinopol, avea prima universitate din Andaluzia și o bibliotecă cu peste 4 000 de lucrări.

Chiar in mijlocul Cordobei gasim o adevarata bijuterie arhitectonica, Mezquita (in lima araba însemnând „moschee“).

Este singura moschee rămasă din Spania medievală și este una dintre cele mai mari din lume.
Construcţia sa a început în anul 785, a fost extinsă în 848 și 961 și apoi aproape dublată ca mărime în 987.
Prima privelişte este de la Puerta del Perdon, o imensă poartă situată lângă clopotnița care încorporează vechiul minaret.
În faţă este frumosul Patio de los Naranjos, presărat cu portocali. În luna aprilie, când înfloresc, au un parfum de neuitat.

Odată intrat în cea mai veche parte a moschei, vei înțelege de ce Carol al V-lea a ordonat ca această clădire să fie salvată, în ciuda uriașei presiuni din partea bisericii de a o dărâma.

Este o capodoperă vizuală de arcade proporționate în formă de potcoavă care dau într-un fel senzaţia de infinitate ce face parte din credința islamică.
Fiecare dintre cele 824 de coloane este diferită, după cum sunt și capitelurile lor, întrucât în mare parte au fost păstrate din structurile anterioare romane și vizigote.

Tesoro, o capelă barocă la fel de greoaie, ce conţine masivul chivot din aur și argint al Cordobei, făurit de Enrique de Arfe în 1516.
Acesta cântărește 122 kg și din 1518 a fost plimbat anual de Corpus Christi.

Întoarce-te de aici pentru a vedea Capilla Real (Capela Regală), datând din secolul al XVI-lea, construită sub Alfonso al X-lea si decorata cu structuri în stil mudejar. Apoi vei ajunge la piesa de rezistenta a  Mezquitei, catedrala în stil renascentist-baroc (1523-1617), care a fost aruncată în mijlocul moscheii, distrugând mult din armonia unică a acesteia.

Aici poți vedea case şi ateliere micuţe, văruite în alb, cu frumoase decoraţiuni din fier forjat, iar în fermecătoarele patio vei găsi mici fântâni arteziene  cu frumoase bazine din plăci ceramice.