Bistrița

Apr 3, 2022 | Romania, Transilvania

Bistrița – Atractii si obiective turistice

Situat în nordul României, la poalele Munților Bargau, nu departe de Pasul Tihuta care leagă regiunea Transilvaniei de cea a Bucovinei, Bistrița este unul dintre cele mai vechi orașe. Descoperirile arheologice indică faptul că zona a fost locuită încă din epoca neolitică, cu mult înainte ca Bram Stocker să o aleagă ca decor pentru opera sa fictivă, Dracula. Capitală a județului Bistrița-Năsăud, orașul a fost ocupat în secolul al XII-lea de imigranți germani, dobândind statutul de oraș liber în anul 1353.

Coloniștii sași, care s-au stabilit aici în 1206, au contribuit la transformarea orașului într-un punct comercial înfloritor. Menționată pentru prima dată în 1264 ca Villa Bistiche, numele a fost ulterior schimbat în Civitas Bysterce. Destul de curând, Bistritz, așa cum era cunoscut de locuitorii săi germani, a devenit una dintre cele mai importante cetăți săsești din Transilvania (Siebenbürgens). Bistrița făcut parte din Ungaria din 1940 până în 1944

Fiind gazda unui târg anual, a dezvoltat piețe extinse în toată Moldova, iar meșterii săi au călătorit mult. Produsele alimentare și materialele de construcție sunt importante pentru economia orașului, zona fiind renumită pentru lemnul și vinurile sale. Năsăud, la câțiva kilometri nord-vest, este renumit de asemenea pentru lemnul și fructele sale, dar și pentru broderia fină de pe costumele tradiționale țărănești. Conform recensământului din 2011, populația orașului este de 75.076 locuitori, Bistrița ocupând primul loc în județ la acest capitol.

În romanul lui Bram Stoker, Dracula, personajul principal, Jonathan Harker, vizitează Bistrița și petrece o noapte la Hotelul Golden Krone (Coroana de Aur) în ajunul Sfântului Gheorghe, înainte de a-și continua călătoria spre est, până la castelul lui Dracula. Deși nu a existat un astfel de hotel când a fost scris romanul, de atunci a fost construit un hotel cu același nume pentru vizitatori. Astăzi, casele pitoresti din secolele al XV-lea și al XVI-lea, precum și rămășițele zidurilor cetății din secolul al XIII-lea păstrează o parte din atmosfera medievală a Bistriței.

Scurta istorie

Bistriței îi este consacrat statutul de centru al regiunii beneficiară de privilegii.
Bistrița devine un oraș liber regesc, care beneficia de toate drepturile și obligațiile conferite de acest statut, între care și acela de a se apăra prin ziduri și de a întreține o armată proprie.
 
Bistriței îi este recunoscut statutul de civitas prin acordarea, de către regina Elisabeta, la 30 decembrie 1330, a privilegiului de a fi judecați de judele „ales de ei dimpreună și din mijlocul lor” și a dreptului de liberă trecere pentru negustorii și mărfurile produse și comercializate de dânșii.
 
Prin actul amintit erau deschise larg căile pătrunderii mărfurilor breslelor bistrițene pe piețele regatului și recunoscută cetățenilor săi autonomia juridică. Orașul Bistrița păstrează azi 54 de monumente de arhitectură, situri arheologice și monumente sculpturale de interes național/internațional și 145 de interes local.
 
Din anul 1367, oraşul a primit dreptul de a reglementa activitatea breslelor; primul statut a fost cel al breslei curelarilor, care a servit ca model şi pentru celelalte bresle din oraş. În 1353, a obţinut dreptul de târg anual, iar în anul 1366, a primit simbolurile unui oraş, reprezentate de stemă şi pecete proprie.
 
Între acestea Biserica Evanghelică din Piața Centrală, cel mai reprezentativ simbol arhitectural al orașului. Construită din secolul al XIII-lea, în mai multe etape, este azi o biserică hală de mari dimensiuni, cu cel mai înalt turn bisericesc din piatră, de pe teritoriul actual al României (cca. 75 m).Formele gotice ale bisericii au fost îmbrăcate în stilul Renașterii de un meșter italian care a lucrat la Bistrița.
 
La 1564 Andrea Gromo descrie Bistrița ca pe un oraș frumos, bogat, populat și puternic, cu străzi drepte tăiate de la un capăt al orașului la celălalt de pâraie care curg prin tot orașul spre marele folos al locuitorilor și totodată spre desfătarea ochilor privitorilor, iar Giovanni Botero, un alt peregrin italian contemporan cu cel de mai sus, considera că Sibiul era cel mai mare oraș din Transilvania, Clujul cel mai populat, iar Bistrița cel mai frumos.
 
Dacă în anul 1533 erau înregistrate un număr de 16 bresle, la mijlocul secolului al XVIII-lea erau un număr de 29, tradiția breslelor fiind continuată de asociații ale meșterilor și după desființarea sistemului medieval al breslelor.
 
Prima mentiune a unei școli confesionale la Bistrița datează din anul 1388, aceasta câstigând în valoare prin sirul de dascăli, instruiti în universităti de prestigiu ale vremii. După adoptarea Reformei scoala a fost transformată în gimnaziu cu predare în limba latină, al cărui Regulament elaborat în 1596 de către umanistul Gallus Rohrmann prevedea două cicluri de studii. Școala, amplasată în vecinătatea bisericii parohiale, a fost reconstruită în anul 1565.
 
În secolul al XV-lea oraşul a fost înconjurat cu ziduri de apărare. În acelaşi timp, alături de vechiul monument arhitectonic-  biserica minoriţilor, construită în secolul al XIII-lea au fost
realizate o serie de construcţii care individualizează oraşul până astăzi:biserica evanghelică şi ansamblul de locuinţe cu piaţa de alimente, denumit Cornmärkt/Sugălete.
 
La 1745 este menționată o tipografie , cea a lui Emerich Gall. Primele publicații bistrițene au fost Bistritzer Wochenblatt, cu an de apariție 1862, iar prima publicație românească, Revista ilustrată.
În secolul al XVIII–lea burgul intră sub dominația forței militare a habsburgilor și are un rol important în controlarea graniței estice a imperiului austriac.
 
Acum este perioada poștalioanelor ce porneau din Piața Mică a orașului spre Sibiu, Cernăuți, Cracovia sau Viena pe drumuri istovitoare ce puteau dura și 44 de ore. Cu diligența Bistriței, prin Pasul Bârgăului se deplasa și Jonathan Harker, eroul lui Bram Stoker, pentru a se întâlni cu contele Dracula…
 

Locuri de vizitat

Turnul Dogarilor

Vestigiile zidurilor cetății din secolul al XIII-lea pot fi văzute în continuare lângă Parcul Municipal de-a lungul străzilor Kogalniceanu și Teodoroiu. Din cele 18 turnuri originale ale cetății medievale, doar unul singur, construit între 1465 și 1575 pe trei niveluri, este in picioare și astăzi. Turnul, care acum găzduiește o colecție de măști și marionete folclorice (Galeria de Măști și Păpuși), este deschis vizitatorilor.

 

 

 

 

Biserica Ortodoxă (Piața Unirii)

Fostă biserică franciscană, Biserica Ortodoxă datează de la sfârșitul secolului al XIII-lea. Sculpturile din piatră aparțin formei cisterciene de stil gotic timpuriu. Interiorul a fost complet restaurat în stil baroc și au fost păstrate câteva picturi murale de la sfârșitul secolului al XIV-lea.

 

Biserica Evanghelică Bistrița (Piața Centrală)

Cea mai mare atracție a pieței centrale este Biserica Evanghelică construită de sașii transilvăneni cu secole în urmă. Construcția acestei biserici gotice a început în 1470 și a fost finalizată aproape 100 de ani mai târziu de Petrus Italus de Lugano, care a adăugat elemente renascentiste structurii. O clopotniță de 246 de metri cu vedere la oraș a fost adăugată mai târziu, aceasta reprezentând cel mai înalt turn de biserică din piatră din România.

În interiorul bisericii puteți admira o colecție de 23 de steaguri aparținând fostelor bresle de meșteșugari ale orașului, strane în stil renascentist proiectate de Johannes Begler în 1516 și o orgă veche de 500 de ani. Statuile care decorează clopotnița (Sf. Nicolae, Sfânta Fecioară cu Pruncul și Cavalerul Roland) sunt reprezentative pentru arta transilvană din secolul al XV-lea și sunt similare cu cele găsite în Biserica Neagră din Brașov și în Biserica de pe Deal din Sighișoara. Biserica evanghelică săsească a fost restaurată de mai multe ori, în 1897, 1901 și 1927.

Casa Argintarului (Str. Dornei 5)

Construită în secolul al XV-lea, Casa Argintarului și-a câștigat numele servind ca reședință a unuia dintre cei mai renumiți bijutieri din Bistrița. O piesă de bijuterii arhitecturale în sine, casa are fațade împodobite cu sculpturi fine din piatră în stil renascentist de Petrus Italus da Lugano. Intrarea, de asemenea, cu sculpturi impresionante, prezintă o boltă semicirculară mărginită de doi pilaștri, în timp ce un pasaj arcuit permite accesul în curtea interioară. La fel ca în cazul tuturor caselor comercianților medievali, atelierul și magazinul de argintari erau situate la parter. În prezent, aici se află școlile de artă plastică, muzică și dans popular din Bistrița.

Vezi si alte fotografii din calatoria mea.

Manastiri din Bucovina

Mănăstiri din Bucovina Închei această serie de articole despre turismul monahal cu cea mai frumoasă regiune, acea regiune pe care eu o consider ca fiind cea mai frumoasă, acea regiune din nordul țării despre care s-au scris multe povești și cu care ne mândrim -...

Manastirea Humor Bucovina

Printre frumusețile Bucovinei: Mănăstirea Humor  Despre mănăstirea Humor știam că este este una dintre cele mai populare și frumoase ctitorii ale Bucovinei, deosebit de apreciată pentru arhitectura și pictura sa atât interioară, cât și exterioară, în mare parte,...

Parcul Mini Transilvania

Parcul Mini Transilvania După cum îi spune și numele, Parcul Mini Transilvania este o colecție de repere Transilvănene, în miniatură, deschis pentru prima dată în 2020, după ridicarea restricțiilor legate de Covid și care s-a dovedit un mare succes, atrăgând până acum...

Lacul Rosu

Lacul Roșu  Vezi si alte fotografii din calatoria mea.

Lacul Colibita

Lacul Colibita Colibița, cunoscută și sub numele de „marea de la munte” sau „locul cu cel mai curat aer din România”, este o oază de liniște și bucurie, invitându-te să admiri natura și să uiți de toate grijile.  Situată la poalele munților Călimani, la doar 40 km...

Manastirea Sucevita Bucovina

Manastirea Sucevita Bucovina „verde de smarald”,picturi religioase impresionate și o colecție de artă remarcabilă    Cu o încărcătură spirituală aparte și frumusețea celei mai bine păstrate picturi exterioare dintre bisericile moldovenești, o arhitectură ce îmbină...

Cheile Bicazului

Cheile Bicazului Cheile Bicazului au o istorie lungă, care se întinde pe mii de ani. Situate în masivul Hășmaș, au beneficiat de anumite condiții geologice pentru a se forma așa cum le vedem astăzi. Masivul este compus în principal din calcar și alte roci solubile,...

Pensiunea Enothera

Enothera, pensiune Dambovita cu traditie   Enothera este o pensiune Dambovita cu traditii, un loc privilegiat care ofera emotii si senzatii dintre cele mai placute. Pensiunea rustica ofera toate avantajele unei locuinte moderne, in inima unei zone in care...

Lacul Sfânta Ana

Lacul Sfanta Ana Singurul lac vulcanic din România și din Europa Centrală, Lacul Sfanta Ana se găsește în județul Harghita, comuna Tușnad și pe lângă faptul că este un loc uluitor de vizitat, are și o legendă foarte frumoasă legată de originea sa. Conform acesteia,...

Târgu Mureș – Un City Break in Orasul Trandafirilor

Târgu Mureș - Un City Break in Orasul Trandafirilor Târgu Mureș, cunoscut sub numele de „Orașul trandafirilor“, este principalul oraș al județului Mureș din regiunea Transilvania. În trecut, a făcut parte din Regatul Ungariei, iar astăzi 45% din populație este de...

Postari recente

Despre Autor

Dan_Paunescu

Am fost dintotdeauna pasionat de calatorii, sa descopar locuri noi si mai putin cunoscute, sa cunosc oameni noi. Imi place sa planific o calatorie in cele mai mici detalii, sa descopar impreuna cu cei dragi noi destinatii, oameni, culturi, atitudini, sa gust mancaruri si bauturi locale.

Calatorhaihui pe Facebook

Calatorhaihui pe Instagram

Iti place acest blog?

[wpedon id=411]
O sa-ti placa si:

0 Comments

Submit a Comment

Your email address will not be published.