Bistrița – Atractii si obiective turistice

Situat în nordul României, la poalele Munților Bargau, nu departe de Pasul Tihuta care leagă regiunea Transilvaniei de cea a Bucovinei, Bistrița este unul dintre cele mai vechi orașe. Descoperirile arheologice indică faptul că zona a fost locuită încă din epoca neolitică, cu mult înainte ca Bram Stocker să o aleagă ca decor pentru opera sa fictivă, Dracula. Capitală a județului Bistrița-Năsăud, orașul a fost ocupat în secolul al XII-lea de imigranți germani, dobândind statutul de oraș liber în anul 1353.

Coloniștii sași, care s-au stabilit aici în 1206, au contribuit la transformarea orașului într-un punct comercial înfloritor. Menționată pentru prima dată în 1264 ca Villa Bistiche, numele a fost ulterior schimbat în Civitas Bysterce. Destul de curând, Bistritz, așa cum era cunoscut de locuitorii săi germani, a devenit una dintre cele mai importante cetăți săsești din Transilvania (Siebenbürgens). Bistrița făcut parte din Ungaria din 1940 până în 1944

Fiind gazda unui târg anual, a dezvoltat piețe extinse în toată Moldova, iar meșterii săi au călătorit mult. Produsele alimentare și materialele de construcție sunt importante pentru economia orașului, zona fiind renumită pentru lemnul și vinurile sale. Năsăud, la câțiva kilometri nord-vest, este renumit de asemenea pentru lemnul și fructele sale, dar și pentru broderia fină de pe costumele tradiționale țărănești. Conform recensământului din 2011, populația orașului este de 75.076 locuitori, Bistrița ocupând primul loc în județ la acest capitol.

În romanul lui Bram Stoker, Dracula, personajul principal, Jonathan Harker, vizitează Bistrița și petrece o noapte la Hotelul Golden Krone (Coroana de Aur) în ajunul Sfântului Gheorghe, înainte de a-și continua călătoria spre est, până la castelul lui Dracula. Deși nu a existat un astfel de hotel când a fost scris romanul, de atunci a fost construit un hotel cu același nume pentru vizitatori. Astăzi, casele pitoresti din secolele al XV-lea și al XVI-lea, precum și rămășițele zidurilor cetății din secolul al XIII-lea păstrează o parte din atmosfera medievală a Bistriței.

Scurta istorie

Locuri de vizitat

Turnul Dogarilor

Vestigiile zidurilor cetății din secolul al XIII-lea pot fi văzute în continuare lângă Parcul Municipal de-a lungul străzilor Kogalniceanu și Teodoroiu. Din cele 18 turnuri originale ale cetății medievale, doar unul singur, construit între 1465 și 1575 pe trei niveluri, este in picioare și astăzi. Turnul, care acum găzduiește o colecție de măști și marionete folclorice (Galeria de Măști și Păpuși), este deschis vizitatorilor.

Biserica Ortodoxă (Piața Unirii)

Fostă biserică franciscană, Biserica Ortodoxă datează de la sfârșitul secolului al XIII-lea. Sculpturile din piatră aparțin formei cisterciene de stil gotic timpuriu. Interiorul a fost complet restaurat în stil baroc și au fost păstrate câteva picturi murale de la sfârșitul secolului al XIV-lea.

Biserica Evanghelică Bistrița (Piața Centrală)

Cea mai mare atracție a pieței centrale este Biserica Evanghelică construită de sașii transilvăneni cu secole în urmă. Construcția acestei biserici gotice a început în 1470 și a fost finalizată aproape 100 de ani mai târziu de Petrus Italus de Lugano, care a adăugat elemente renascentiste structurii. O clopotniță de 246 de metri cu vedere la oraș a fost adăugată mai târziu, aceasta reprezentând cel mai înalt turn de biserică din piatră din România.

În interiorul bisericii puteți admira o colecție de 23 de steaguri aparținând fostelor bresle de meșteșugari ale orașului, strane în stil renascentist proiectate de Johannes Begler în 1516 și o orgă veche de 500 de ani. Statuile care decorează clopotnița (Sf. Nicolae, Sfânta Fecioară cu Pruncul și Cavalerul Roland) sunt reprezentative pentru arta transilvană din secolul al XV-lea și sunt similare cu cele găsite în Biserica Neagră din Brașov și în Biserica de pe Deal din Sighișoara. Biserica evanghelică săsească a fost restaurată de mai multe ori, în 1897, 1901 și 1927.

Casa Argintarului (Str. Dornei 5)

Construită în secolul al XV-lea, Casa Argintarului și-a câștigat numele servind ca reședință a unuia dintre cei mai renumiți bijutieri din Bistrița. O piesă de bijuterii arhitecturale în sine, casa are fațade împodobite cu sculpturi fine din piatră în stil renascentist de Petrus Italus da Lugano. Intrarea, de asemenea, cu sculpturi impresionante, prezintă o boltă semicirculară mărginită de doi pilaștri, în timp ce un pasaj arcuit permite accesul în curtea interioară. La fel ca în cazul tuturor caselor comercianților medievali, atelierul și magazinul de argintari erau situate la parter. În prezent, aici se află școlile de artă plastică, muzică și dans popular din Bistrița.