Manastirea Sucevita Bucovina „verde de smarald”,
picturi religioase impresionate și o colecție de artă remarcabilă   

Cu o încărcătură spirituală aparte și frumusețea celei mai bine păstrate picturi exterioare dintre bisericile moldovenești, o arhitectură ce îmbină elemente diferite și o poveste de spus Mănăstirea Sucevița este un alt edificiu bisericesc de vizitat musai în ținutul Bucovinei.

Mănăstirea poartă hramul „Învierea Domnului” și este o valoare a ortodoxiei românești, parte a patrimoniului national și universal.

Noi ne-am convins de frumusețea și de valoarea ei spirituală și artistică-culturală, așa că vă împărtășim și vouă câteva lucruri legate de istoria și construcția sa. Vă va impresiona când veți ajunge la fața locului!

Cele 5 obiective ale ansamblului Sucevița sunt Biserica „Învierea Domnului”, Chiliile, Paraclisul, Turnurile de nord-est și nord-vest și Zidul de incintă.

Biserica „Învierea Domnului” din cadrul Mănăstirii Sucevița a fost inclusă chiar de UNESCO pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul „Bisericile pictate din nordul Moldovei“, alături de alte șapte biserici din Moldova, printre care Voroneț și Humor despre care am scris și noi.

În plus, a fost numită de Paul Henry „testamentul artei moldoveneşti din secolul al XVI-lea“.

Artă medievală prețioasă

Veți putea admira aici muzeul cu cea mai mare şi preţioasă colecţie de artă medievală din Moldova – obiecte de arhitectură religioasă, monastică, de pictură, sculpturi, manuscrise, veşminte cu fir de aur, mătase, argint şi perle, broderii, un epitaf cu 10.000 de mărgăritare, tetraevangheliare ferecate în argint aurit.

Tot aici sunt și portrete ale lui Ieremia şi Simion Movilă (familia de boieri și domnitori în timpul căreia a fost zidită), acoperămintele de morminte ale domnitorilor Ieremia Movilă şi Simion Movilă, caseta de argint cu părul doamnei Elisabeta, soţia lui Ieremia Movilă.

Despre capsula de argint aurit cu părul Elisabetei se spune că, în anul 1617, aceasta și fiul său, Alexăndrel, au fost prinși de turci şi duși în robie, iar în semn de durere, ea şi-a tăiat părul, trimițându-l la Suceviţa.

Istorie și bogăție spirituală și culturală

Mănăstirea Sucevița a fost construită între anii 1583-1586 de familia Movileștilor – neam de boieri și domnitori ai Moldovei și Țării Românești în secolele XVI-XVII.

Frații Movila au început construcția în timpul domniei lui Petru Schiopul, prima clădire ridicată a ansamblului fiind biserica zidită între anii 1582-1584.

Apoi, în timpul domniei lui Ieremia Movila, este pictată în frescă biserica atât în interior, cât și exterior de doi pictori moldoveni, frați, Ioan Zugravul și Sofronie, păstrată până în zilele de azi în forma sa originală – o frescă de o certă valoare culturală și spirituală.

Tot acum, sunt construite două pridvoare, zidurile şi turnurile de incintă, iar mănăstirea ia aspectul unei cetatăți medievale, o casă domnească, ale cărei ruine pot fi observate pe latura de nord, precum şi chiliile pentru călugări.

Mănăstirea a fost construită în stilul arhitecturii moldovenești – îmbinare de elemente bizantin și gotice, și cu detalii ce caracterizează vechi biserici de lemn din Moldova,

după planul trilobat și stilul statornicit în epoca lui Ștefan cel Mare.

Doar cele două mici pridvoare deschise cu stâlpii legaţi prin arcuri în acoladă sunt influenţe ale arhitecturii din Ţara Românească.

În ceea ce privește pictura, dacă albastrul de Voroneț a devenit celebru, la Sucevița predomină verdele „de smarald”, după o formulă care nu a putut fi reprodusă ulterior.

Pe latura de nord, veți vedea „Scara virtuţilor” – contrastul dintre ordinea îngerilor şi haosul Iadului, pictate foarte sugestiv –  iar pe celelate laturi, sunt redate vieţile unor sfinţi.

Ansamblul pictural e împărţit în şapte registre care ilustreză ierarhiile cereşti şi pământeşti: serafimii, îngerii, profeţii, apostolii, episcopii, martirii, pustinicii şi călugării.

Pe faţada sudică a bisericii este un alt ansamblu denumit „Arborele lui Ieseu”, ce reprezintă genealogia fizică şi spirituală a lui Hristos – strămoşii și cei care i-au proorocit venirea pe pământ.

Mănăstirea Sucevița: legenda chipului cioplit în piatră

Se spune că o femeie de pe aceste meleaguri s-a oferit să ajute la ridicarea mănăstirii, cărând chiar ea piatra necesară pentru construcție cu propriul car, tras de bivoli, timp de 30 de ani (!), fără întrerupere!

Nu se știe motivul pentru care femeia a făcut acest lucru (se pare că pentru iertarea unor păcate), în afară de dorința ei de a fi înmormântată în biserică.

Dar ca această muncă și jertfă a ei să rămână în amintire, pe turnul clopotniţei, i-a fost cioplit chipul în piatră. Acesta poate fi și azi vazut deasupra unuia dintre contraforturi

Un clip video