Săcărâmb – El Dorado românesc

 Unul dintre cele mai frumoase sate din județul Hunedoara este Sâcărâmb. Povestea aşezării este legată de zăcămintele importante de aur descoperite în urmă cu două secole şi jumătate, care au atras în aceste locuri familii din toate colţurile lumii.

Potrivit legendei, Ion Armindeanu, un sătean din Nojag (satul de la poalele Săcărâmbului), care îşi mâna porcii prin pădurile de munte, a observat sclipind, dintr-o râpă ascunsă, un bolovan. A coborât în deschizătura muntelui şi a desprins bucata strălucitoare din roca în care fusese înţepenită, iar a doua zi s-a prezentat cu ea în faţa unui moşier care avea o mică exploatare minieră în acele ţinuturi. Piatra s-a dovedit a fi aur, iar vestea descoperirii metalului preţios s-a răspândit cu repeziciune. Povestirea a fost prezentată sub diverse forme de-a lungul timpului. În unele variante, ciobanul sărac își păștea oile și a observat flăcări ieșind din pământ, în locul unde a fost găsit bulgărele de aur și telur, în altele ar fi găsit minereul într-o veche galerie, abandonată.

Săcărâmbul a fost un oraș minier unic în lume, pe teritoriul căruia au fost descoperite peste 100 de tipuri de minerale, două dintre ele fiind unice în lume, altele 5 fiind identificate doar în Africa de Sud. Prima galerie minieră și-a făcut loc prin pereții muntelui în anul 1746, iar până astăzi s-a atins pragul sutelor de galerii.

Primii proprietari ai minelor din Săcărâmb au fost Ludovic Born din Certej, căpitanul Pietzker Paul de Wildeburg din Viena și căpitanul De Teigel (devenit haiduc), condamnat la moarte pentru ca a vândut acțiunile sale turcilor.

În perioada 1852-1912, Săcărâmbul a avut statutul de oraș, zona fiind împânzită de piețe, cârciumi, măcelarii și școli. Între 1920 şi 1930 avea în jur de 14.000-15.000 de locuitori, spre deosebire de Deva unde erau 8.000.

În împrejurimile Săcărâmbului, au fost descoperite în anul 1860, un vas conţinând monede de aur şi un lanţ de bronz. Monedele sunt republicane romane, cunoscute a fi întrebuinţate în relaţiile de schimb de către daci înainte de cucerirea romană.

Cele mai intense exploatări au avut loc în secolul al XIX-lea, în timp ce în anii interbelici minele de aur din Săcărâmb produceau anual circa 60 de kilograme de aur. Regimul comunist a dezvoltat industria minieră din Munții Metaliferi și a inclus minele din Săcărâmb în exploatarea Coranda-Certej. De la mijlocul anilor 70, pe dealul Coranda, aflat între satele Săcărâmb, Certejul de Sus și Hondol, a început exploatarea la suprafață a zăcământului metalic. Cariera minieră Coranda și minele din vecinătatea ei au intrat în declin după 1990, iar până la mijlocul anilor 2000 și-au încetat activitatea, la fel ca toate exploatările miniere metalice din județul Hunedoara.

De numele localității se leagă descoperirea şi descrierea pentru prima data în lume a mineralelor: krenerit, muthmannit, sacarambit (nagyagit), telurit, petzit, silvanit. Dar Săcărâmbul a îmbogățit nu numai mineralogia cu minerale noi, ci şi chimia cu un element necunoscut pana atunci – telurul – demonstrând în același timp că aurul intră în reacție chimică cu alte elemente.

Satul Săcărâmb impresionează prin peisajele de care este înconjurat, clădirile vechi şi istoria locului. În deceniile următoare deschiderii minelor au fost ridicate în scurt timp, cele trei biserici pentru credincioşii greco-catolici, romano-catolici şi ortodocşi.

Biserica romano-catolică a fost zidită în jurul anului 1753 și care se află în cartierul Berărie. În timpul răscoalei ţărăneşti condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, la biserică s-au refugiat mai mulţi nobili din împrejurimi, care au fost ascunşi de preot în turnul bisericii.

Drumul care trece pe la poalele dealului urcă apoi spre vechea Biserică ortodoxă din Săcărâmb, ridicată și ea cu ajutorul minerilor, în anul 1776. Ea poartă hramul Sfântului Ierarh Nicolae și veghează asupra satului de pe o altă culme. De-a lungul timpului a fost restaurată de mai multe ori, după ce a avut de suferit de pe urma intemperiilor, iar în prezent impresionează prin arhitectura sa și prin înfățișarea sa îngrijită.

Biserica greco-catolică este cunoscută astăzi ca biserica trăsnită, din cauza că a fost distrusă în timpul unei furtuni, iar  potrivit unor istorici ar data din jurul anului 1733. Este locul unde a fost înmormântat preotul Vasile Coloşi, autor principal al Lexiconului de la Buda, apărut în 1825, primul dicţionar român-latin-german-maghiar, operă la care au lucrat şi Samuil Micu împreună cu Petru Maior. Vasile Coloşi a fost paroh al bisericii din Săcărâmb între anii 1802-1814. A murit în 1814, la vârsta de 35 de ani, iar locul său de veci a fost descoperit de câțiva ani în pardoseala bisericii greco-catolice.

Pădurea de la marginea așezării din Munții Metaliferi, acoperă, alături de vegetația luxuriantă, numeroase rămășițe ale fostului mare centru minier. Aceasta poartă numele de Pădurea de argint datorită scoarței albe a fagilor. Locuitorii din Săcărâmb susţin că „pădurea de argint” care înconjoară satul de munte are proprietăţi miraculoase. Codrii de fag sunt bântuiţi de spirite benefice, susţin unii oameni, iar izvorul împăratului Franz Joseph din pădure este folosit ca apă tămăduitoare. Povestea spune că împăratul a traversat pădurea, pe drumul pe care aurul extras de mineri era transportat spre Zlatna, oprindu-se însă în dreptul unui izvor. Aici împăratul a luat masa şi a băut din apa tămăduitoare a izvorului, despre care se spune că a aflat că aduce binefaceri sănătăţii, dar şi potenţei.

În cea mai mare parte a zilei, satul Săcărâmb este cuprins de liniște. Drumurile vechilor mine de la poalele dealului, aglomerate în trecut de muncitori și mașini au rămas pustii, iar parcul central al localității a fost lăsat de izbeliște.

Mai jos gasesti HARTA oferita de Google Maps care te ajuta sa te orientezi. Poti naviga, cauta puncte de interes etc.
De asemenea, poti mari sau micsora harta, dupa necesitati.

Iti recomand sa citesti si articole interesante: