Înainte de a ajunge la Inverness, Scotia, am făcut o mică oprire la Fort William, precedat fiind de Canalul Caledonian, ce leagă lacurile Linnhe, Loch, Oich și Ness. A fost proiectat de Thomas Telford în 1822.

În puținul timp petrecut, am încercat să descifrez cât costă benzina / motorina, la o benzinărie locală.

Astfel, după o serie de calcule, a ieșit așa:

185.9 pence – 2.204 € benzina (unleaded litre) – cca. 10.8 RON (+ / -);

195.9 pence – 2.322 € motorină (diesel litre) – cca. 11.2 RON (+ / -).

*pence este o sub divizune a lirei sterline.

Întrucât, celebrul Loch Ness este un obiectiv pe care multă lume îl caută, îmi permit o părere personală, pe care, cred că o împărtășește și compania ce a organizat turul, dat fiind că n-am făcut nicio oprire: e frumos, se întinde pe o distanță de 37 de km, până la Inverness și cam atât.

L-am văzut pe geam, din mers, și nu mi se pare cu nimic mai deosebit decât Vidraru ori Bicaz, evident, păstrând proporțiile.

În ceea ce privește „monstrul”, alintat „Nessie”, există povești ce datează de 1500 de ani, dar niciodată n-a fost descoperită vreo dovadă plauzibilă referitoare la existența sa. Un fel de „Dracula”, în România.

Următoarea oprire, a fost la Inverness, pentru o seară. Eh, altă viață!

Cel mai important sfat, primit de la domnul ghid, a fost să facem o rezervare, pentru a fi siguri că avem asigurată cina. Ne-am hlizit.

Trei ore mai târziu, se amuzau angajații unei pizzerii, când le-am spus că nu avem masă rezervată.

A fost bun și Mc, ce să facem.

Altfel, destul de frig, multă lume pe străzi, plin în restaurante, baruri, pub-uri, nivel de trai ridicat, oraș relativ mic, cochet, plin de istorie. Numărul de locuitori a crescut simțitor: în 2001, erau cca. 40.000, iar in 2016, erau cca. 63.000 de suflete. (Wikipedia). Din punct de vedere al calității vieții, la un moment dat, era pe primul loc în Scoția.

Oamenii sunt foarte amabili, iar acolo unde situația o cere, în loc de „thank you”, primești un „cheers”. E valabil în toată țara.

Tot aici, am descoperit unul dintre lucrurile, care mi-au plăcut maxim: semafoarele. Apeși pe butonul pentru pietoni, se face verde aproape instant. Nu durează mult, dar nici nu stai până îmbătrânești, să iti vină rândul la fericire.

Altă chestie interesantă, este cu sensurile unice din oraș. E plin de așa ceva. Dacă nu ești atent, e posibil să ajungi în același punct, relativ repede.

Am încheiat seara într-un pub, cu o bere, un meci englezesc de fotbal și cu atmosfera unei zile de sâmbătă, care a trecut parcă prea repede.

– Culloden Moor, locul în care a fost confruntarea finală dintre iacobiți și forțele britanice, se află la cca. 12 km de oraș;

– Castelul Inverness;

– Catedrala Inverness, anglicană, este cea mai nordică din Marea Britanie;

– Grădinile Botanice, situate în partea de sud a orașului;

– Leakey’s Bookshop, cea mai mare librărie second-hand, din Scoția, pentru pasionații de cărți;

– Parcul Whin, un loc în care care veți găsi: tiroliene, structuri de cățărat cu tobogane, un iaz și multe alte lucruri interesante;

În caz că sunteți fani “Outlander”, scenele din Inverness, au fost filmate în satul Falkland, aproape de Edinburgh.
Restul e poezie.