Castelul de vanatoare de la Lapusna – Istorie la indigo

Poate vă întrebați de unde până unde titlul articolului? Ce are deosebit Castelul Lapusna?
Răspunsul e simplu: ca și stil arhitectonic, acesta este o miniatură a Castelului Peleș, fiind creația  aceluiași arhitect care a construit și castelele  Pelișor sau Bran, cehul Carol Liman.

Dacă v-am stârnit curiozitatea legată de acest castel  de poveste,  îl găsiți pe minunata Vale a Gurghiului, la o distanță de 42 de km de municipiul Reghin și 74 de km de municipiul Târgu Mureș. Accesul se face cu mijloace auto, de la Reghin pe DN 153C.

Dar atenție însă,  trebuie să vă spun din start pentru a evita posibile dezamăgiri,  că îl puteți  vizita doar rezervându-vă cazarea în apartamentele disponibile, deoarece acesta are statut de  proprietate privată în regim hotelier.
Un mic inconvenient  aș zice în comparație cu sentimentul unic de a vă simți cu adevărat regi, regine, prinți sau prințese pe durata unui sejur! Deci  merită să vă luați familia , rudele sau prietenii pentru a umple tolba cu amintiri cu adevărat de povestit urmașilor!
Dar haideți să începem cu niște…..

Curiozități istorice și intrigi de culise

Istoria castelului de vânătoare de la Lăpușna începe în anul 1923, când regele Ferdinand I a intrat în posesia a 4 hectare de pădure și pășune. Lucrările au început cu defrișarea terenului și delimitarea proprietății. Perimetrul poienii centrale (a curții), format din brazii rămași, văzut de sus, reproduc harta României Mari. Construcția clădirii principale din lemn și piatră este ridicată după proiectele arhitectului palatului regal – contele Lenui, venit în România pentru restaurarea bisericii Curtea de Argeș. De asemenea, s-au construit clădirile anexe, utilizându-se în parte bani publici și personal local. Pentru lucrările interioare de finisaj au fost angajați meșteri renumiți din Reghin, cum ar fi Muller Gustav, Golner Adolf. La aceștia se adaugă Karl Schneidorfer din Reghin care a executat lucrările de tâmplărie.

Din anul 1926, după moartea contelui Lenui, cehul Carol Liman devine arhitect al palatului regal, ocupându-se în continuare de construirea castelului de vânătoare până în 1929, când moare și el. Sub conducerea arhitectului palatului regal Carol Liman, s-au construit și castelele Peleș, Pelișor, Foișor, Bran, situație pentru care se observă o mare similitudine de stil și concept între acestea și castelul de vânătoare de la Lăpușna.

Castelul de vânătoare de la Lăpușna nefiind terminat în timpul vieții lui Ferdinand I, n-a gazduit oaspeți în acea perioadă.

Prințul Nicolae moștenește castelul de vânătoare prin Codicilul Testamentului Regelui Ferdinand, dar în anul 1939 este silit să îl doneze fratelui său, regele Carol al II-lea. La castelul de vânătoare de la Lăpușna, Carol al II-lea avea să petreacă o perioadă impusă de regina Maria (mama sa) pentru ca opinia publică din România să uite de escapadele amoroase avute în dauna obligațiilor lui de stat.

Arhitectura castelului de la Lăpușna este asemănătoare cu cea a castelului Peleș, specifică Germaniei de Nord, locul de obârșie al familiei regale din România.

Lucrările de construcție la Castelul de vânătoare de la Lăpușna au fost complet terminate fiind capabile să primească primii oaspeți abia în anul 1933. Capacitatea lui a fost folosită în fiecare vară, între anii 1933-1940, drept castel de vânătoare de către Carol al II-lea, care locuia aici, în medie câte 10 zile pe an. La castel soseau ca invitați, membrii ai familiei regale, precum regele Alexandru al Iugoslaviei și regina Mărioara. De asemenea, venea frecvent la Lăpușna pentru vânătoare și pescuit, renumitul scriitor român Mihail Sadoveanu, cu autorizație specială de la rege. Pentru pasiunea lui pentru șah, regele constuiește în sala clubului de la parterul castelului, alături de masa de biliard, o masă pentru șah cu piese simple de lemn, loc unde 25 de ani mai târziu se mai adaugă o masă de lemn, amenajată pentru Elena Ceaușescu să joace cu puluri din lemn așa cunoscuta ”suba”.

În vederea recuperării (cel puțin parțial) a pagubelor provocate statului român de către ex-regele Carol al II-lea, Guvernul României instituie sechestru în cursul anului 1940, mai întâi asupra conturilor bancare, apoi asupra acțiunilor și tuturor bunurilor mobiliare deținute de către acesta, sumele neacoperind decât o mică parte a prejudiciului cauzat. În data de 12 noiembrie 1940 a fost promulgat Decretul Lege nr.3767/1940, publicat în M.O. nr.266/12.11.1940, prin care s-a dispus punerea sub sechestru a tutror bunurilor imobiliare aparținând fostului Rege Carol al II-lea și Casei Regale. Prin ”deciziunile” nr.158384/13.11.1940 și 173231/18.12.1940 au fost numiți administratorii sechestru pentru toate aceste imobile. În cazul Castelului Lăpușna funcția de administrator sechestru îi revenea d-nului popescu Ioan, fost primar al Reghinului.

Demersurile Statului Român au continuat prin acțiunea de drept în interes public până în anul1944, când castelul devine proprietatea Statului Român.

Nu putem vorbi însă de o naționalizare a Castelului în anul 1948, în sens propriu, deoarece, de la fuga din țară a regelui Carol al II-lea, din anul 1940, Castelul a fost în proprietatea Statului Maghiar (1940-1944), apoi recuperat de către Statul Român prin acțiune în nume public, fără a se mai pune problema unei exproprieri în anul 1948.

Nomenclatura comunistă venită la putere în România după abdicarea regelui Mihai, a preluat și Castelul de vânătoare de la Lăpușna, loc unde s-au perindat la partide de vânătoare șefi de state din lume, însoțiți de liderii comuniști români. Ca un fapt inedit în timpul vizitelor lui Ceaușescu la Lăpușna, cocoșii erau sacrificați pentru a nu perturba cu cântecul lor matinal somnul Elenei Ceaușescu. În regimul comunist din 1947-1989, au fost aduse modificări la castelul de vânătoare Lăpușna sub președinția lui Nicolae Ceaușescu. S-au luat cele mai draconice măsuri de securitate pentru protejarea liderului comunist. De exemplu, sisteme de sonerie plasate în toate încăperile din pavilionul central, prin care Ceaușescu putea oricând să alarmeze în intervenție rapidă o trupă de 9 securiști înarmați până în dinți ce erau cantonați în pavilionul principal la etaj, cu bază de supraveghere 24 din 24 de ore.

O altă măsură era limitarea informațiilor, inclusiv între compartimentele securității privind configurația încăperilor din Castelul de vânătoare de la Lăpușna și realizarea de zone de protejare exterioară, cu trupe de miliție ce nu aveau voie să intre în perimetrul Castelului. Omul de rând nici nu visa la acea vreme să se poată apropia la mai puțin de 20 de km de castel.

Fiind până în anul 1989 în patrimoniul Oficiului Județean de Turism Mureș, prin legea 15/1990, prin Hotărârea de Guvern 1041/1990 (emisă în baza legii 15/1990) și prin Ordinul nr.154/26.04.1991 emis de Ministerul Comerțului și Turismului-Castelul Lăpușna intra oficial în patromoniul social al S.C. GRAND S.A. Tg.Mureș, în a cărui proprietate se află și în prezent.  Acțiunea de revendicare înaintată înca din 2006 de prințul Paul Philippe al României, a fost respinsă de Tribunalul Mureș, astfel că întreg domeniul, compus din 6 cladiri cu 23 de camere, o casă de vânătoare cu 12 camere și teren forestier de 4,4 hectare rămâne astăzi în gestiunea aceleiași societăți private.

Beneficiile unei cazări la Castelul Lapusna

Totul este construit din lemn masiv de molid, sculpturile perfect conservate de 90 de ani neavând nicio crăpătură. Vitraliile sunt originale, singurul care lipsește fiind cel cu însemnele Casei Regale, inlocuit probabil la porunca orgoliosului nea Nicu’. Pe holul principal de la intrare stă trofeul împușcat de Ceaușescu la Tulgheș (Harghita), în 23 septembrie 1966. Sobele de teracotă sunt unicate, comandate la Viena, iar geamurile duble sunt din sticlă facuta manual, dovada stand bulele de aer care se vad prin ele. Candelabrele, feroneria,toate sunt facute din fier forjat, lucrat manual, comandat la meșterii locali.

La etaj sunt camerele regale, cu simbolurile coroanei și mobilier sculptat manual în molid masiv, cu detalii și migală care nu mai pot fi reproduse în ziua de azi. Lavița din dormitorul reginei Maria se vroia a-i calma durerile de spate.

Referitor la cazare, fiind un obiectiv în regim hotelier, castelul nu e deschis vizitatorilor, cu excepția situației închirierii  sale în sistem de grupuri mici, preferabil integral, sau la nivel de 2-3 familii. De aceea, trebuie făcută rezervare din timp. Locația e preferată de grupuri în căutare de liniște și de aer puternic ozonat sau de corporatiști care organizează teambuilding-uri. În prezent, castelul dispune de locuri de cazare în 3 pavilioane, într-un ansamblu de camere cu pat dublu și baie proprie, clasificate la 3***, respectiv 2**.

De asemenea, vă așteaptă o sală de jocuri, unde aveți onoarea să încercați masa de biliard și cele două mese de șah la care șefii de stat s-au delectat.
De reținut : castelul regal de vânătoare nu este o cazare oarecare. Să nu vă așteptați la luxul modern, cu mobilă minimalistă și gadgeturi de ultimă oră! Nici măcar semnal telefonic nu este în zonă!  Pur și simplu pentru  că este locul  unde te poți relaxa departe de lumea dezlănțuită și unde te simți la propriu rege/regină. Locul îți oferă experiența inedită de a fi cazat chiar într-un muzeu regal. Mobilierul este specific unui castel regal,  pentru că aici deschizi aceleași uși, calci pe aceleași covoare, mănânci la aceeași masă, stai comod în aceleași fotolii, dormi în aceleași paturi și mergi în aceeași baie pe care le-au folosit regi și regine, prinți, președinți și șefi de stat. Deoarece suntem în pandemie, mâncarea se aduce de la Târgu Mureș, prin serviciile de catering sau vă puteți gospodări cu proviziile aduse de acasă, existând posibilitatea de a vă prepara singuri hrana în  bucătăria pavilioanelor alocate grupurilor. Cabana nu se ocupă de organizarea sesiunilor de vânătoare sau pescuit, acestea se organizează separat cu cei ce la ocolul silvic.

Ca o informație suplimentară, fondul de vânătoare al munților Gurghiului este unul dintre cele mai bune din țară, aici fiind împușcați cei mai valoroși cerbi din România. În aceeași zonă, se mai găsește cabana de vânătoare a prințului Dimitrie Sturdza, inclusiv un muzeu.  Prin urmare, datorită trecutului istoric cu iz regal,  “Valea Regilor” pare o denumire destul de justificată, de aici și numele unui hotel din orașul Reghin aflat în apropiere.

Ce putem vizita în împrejurimi?

Biserica de lemn Sfântul  Nicolae

Biserica din lemn Sfântul Nicolae din Lăpușna, a fost ridicată în satul Comori, în anul 1779, an cioplit deasupra intrării în biserică, aceasta fiind construită pe locul altei biserici. De la vechea biserică s-au moștenit mai multe icoane, dintre care 3 datează din anul 1740 și sunt realizate de zugravul Vasilascu din Moldova.

Pe icoana Deisis ce datează din 1749 este transmis un mesaj clar înscris pe partea de jos a cărții ce o ține Isus deschisă: …”să se știe ca aceste locuri le-am lucrat eu cu robul lui Dumnezeu Vasile, zugrav cu vrerea lui Dumnezeu”

Pe spatele altei icoane, același autor a adăugat înscrisul, ”În anul 1740 a căzut iarna pe la Sfânta Marie Mică și au înghețat strugurii și cucuruzul”. Cele două icoane au o istorie zbuciumată plină de minuni fiind furate în 1972 pentru a fi duse la Nuremberg, dar descoperite la granița cu Ungaria în geamantanul unui turist german și au fost returnate la Lăpușna.

Istoria bisericii de lemn se schimbă în anul 1937, când regele Carol al II-lea aflat la vânătoare pe Valea Gurghiului s-a îndrăgostit de biserică și s-a oferit să o cumpere pentru a o duce la castelul de vânătoare. Generos din fire cu promisiunile, regele văzând că localnicii din Comori se codesc în a vinde biserica, le-a oferit o sumă de 20.000 lei. În cele din urmă biserica a fost obținută în schimbul a 16 metri steri de lemn și pentru dreptul de a exploata o pădure de aproximativ 6 hectare. După trocul făcut, oamenii regelui Carol al II-lea au demontat bucată cu bucată biserica din lemn și au transportat-o cale de 35 de km cu 5 care trase de boi până la locul actual din Lăpușna, unde a fost asamblată de meșterul Moisa Iosif din Iernuțeni. Odată cu strămutarea pe noul amplasament, meșterul Moisa iosif adaugă la biserică turnul clopotniță, cu foișor și coif înalt, neobișnuit pentru bisericile din zonă.

În anul 1977, în jurul bisericii de lemn s-a hotărât înființarea unei mănăstiri de călugări care să îi redea vechii biserici viața spirituală și să o îngrijească. Biserica din lemn de la Lăpușna face parte din patrimoniul național, fiind inclusă pe lista monumentelor istorice.

Dumeție la păstrăvărie

De la Castelul de vânătoare Lăpușna într-o plimbare de 20 de minute se poate ajunge la păstrăvărie urmând drumul județean 153C spre Reghin, cale de 1300 de metri. Ieșind din drumul județean, în stânga se urcă pe o pantă relativ accentuată cu o denivelare de 12 metri până la platforma unde este construită cabana păstrăvarului.

Păstrăvaria de la Lăpușna se află la o altitudine de 795 m, la confluența râului Gurghiu cu afluentul de stânga, Sebeșul Mare, cunoscută și apreciată de localnici pentru calitatea păstrăvului fântânel. Păstrăvăria are 21 de bazine din beton cu apă curentă rece, introdusă într-un circuit continuu, pe toată dimensiunea de 1 m lățime și 10 metri lungime a fiecăruia dintre bazine, care de altfel sunt legate prin canalizări simple.

Dintre acestea, 15 bazine sunt pentru păstrăvi maturi și doar 6 bazine pentru puiet necesar reproducerii. Se urmărește ca păstrăvăria să fie permanent repopulată cu puiet din aceste bazine proprii și rareori se aduce puiet din altă parte. Cantitățile de păstrăv din păstrăvărie variază funcție de perioada anului pe parcursul căruia sunt aproximativ 14 tone în cele 15 bazine, iar aparte sunt permanent în bazinele pentru reproducere puiet nu mai puțin de 150 de bucăți.

Păstrăvii au o dimensiune medie de16 cm, iar cel mai mare păstrăv din zonă a fost prins în 1965 în apele râului Gurghiu și nu din păstrăvărie, având dimensiunea de 70 cm și cântărind 2,5 kg.

De altfel, deși  neutilizate momentan, există 2 bazine pentru păstrăvi și la Castelul de vânătoare Lăpușna de 2 x 4,5 metri fiecare și adânci de 1,75 metri cu cădere înspre joncțiunea râului Secuiul cu râul Gurghiu. Acestea sunt poziționate pe latura dinspre mănăstire cu aducție de apă prin circuite continue cu intrare/ieșire din râul Secuiul. Bazinele constituiau rezerva strategică de păstrăvi a castelanilor.

Cetatea Gurghiului, Castelul Rákóczi-Bornemissza și Parcul Dendrologic

Aceste obiective se găsesc în comuna Gurghiu , la 14 km est de Reghin .Cetatea Gurghiului se află pe un deal împădurit la o înălțime de 500 m care domină Gurghiul.
La nord de cetate, mai precis la poalele acesteia,  se află castelul Rákóczi-Bornemissza în stil baroc, având elemente renascentiste. Castelul în forma sa actuală datează din secolul al XVII-lea.

Cetatea Gurghiului, se pare că datează din perioada feudală, când ungurii au pătruns în Transilvania. Dar, la fel ca și celebra cetate sighișoreană, conform unor izvoare literare, și aceasta a fost ridicată pe ruinele unui fost castru roman.Unele surse susțin faptul că fortăreața romană numită ”Capora”, ar fi făcut parte din lanțul de castre romane din regiunea munților Căliman și Gurghiu, având rolul de a apăra Dacia răsăriteană.

După retragerea romanilor din Dacia, atât edificiul de pe valea Gurghiului, cât și cele de la Brâncovenești și Călugăreni, ar fi devenit niște ruine.

Cetatea a servit adesea ca reședință favorită a principiilor Transilvaniei. De aici s-au emis documente importante servind uneori ca loc de adunare a Dietei Transilvaniei.

Situarea geografică în imediata proximitate a unor domenii de vânătoare importante: păduri de cerbi, mistreți, respectiv urși, precum și microclimatul favorabil montan cu proprietăți curative datorită aerului de munte, a făcut din Gurghiu un constant loc de pelegrinaj, mai ales a magnaților medievali maghiari și habsburgici.

Domeniul și cetatea Gurghiu au fost amintite pentru prima dată în 1358. Principelui Gheorghe Rákóczi I este atribuit realizarea în anii 1640 a conacului de vânătoare în stil renascentist situat la poalele dealului cetății. Construcția amanetată familiei Bornemisza a suportat extinderi repetate în stil baroc și clasicizant, ca apoi la finele secolului al XIX-lea să revină statului. În această perioadă era folosit drept castel de vânătoare de Prințul Moștenitor al Austriei, Ungariei și Boemiei, Rudolf. Decesul tragic al prințului a influențat și soarta ansamblului care urma să fie transformat în instituție de învățământ silvic
Înființată în anul 1893 ca Școală Profesională de Pădurari, instituția de învățământ din clădirile castelului a avut la bază, ca importantă infrastructură didactică, parcul dendrologic amenajat lângă complexul arhitectural încă din anii 1830. Ansamblul castelului este prezent pe lista monumentelor istorice.

În Parcul Dendrologic, aflat în acest complex  amenajat în 1740 de familia Bornemisza, se găsesc alături de speciile autohtone, specii exotice de arbori din Australia, America de Nord și de Sud, Japonia.

Cum ajungi la destinație și cum poți face rezervări?

Sunt circa 70 km din Târgu- Mureș până în Lapușna iar ca sa ajungi, din Reghin ( aflat la 32 km de Târgu-Mureș pe E15) , faci dreapta spre Ibănești din dreptul motelului Adria.
Când șoseaua se termină brusc, intri pe drumul forestier (DJ153C). Cei 14 km până la Lăpușna îți dau senzații tari pentru te vei simți ca într-o veritabilă cursă off-road! Bineînțeles, dacă vii cu mașina de teren, totul va părea mai degrabă ca o plimbare plăcută printre sate și peisaje pitorești, dar și o mașină  de oraș echipată cum trebuie nu te privează de aceeași senzație.

Când ajungi la cabanele Ocolului Silvic Gurghiu/Cabana de vânătoare Lapușna, te poți opri. Lângă este intrarea în Mănăstirea Sf.Nicolae. Lângă gardul mănăstirii, este o poteca ce duce spre un mic pod de lemn peste râu care te va duce în curtea castelului regal. Dacă nu ai cazare cu rezervare, nu-ți rămâne decât să te uiți la castel doar din exterior!

Probabil veți fi dezamăgiți de informație, dar nu există program de vizită și nici taxă de intrare, deoarece obiectivul este proprietate privată în regim hotelier. Rezervările se fac prin Hotelul Grand din Târgu Mureș, care a cumpărat și care administrează domeniul. Funcționează pe principiul  “don’t call us, we’ll call you”, nu de alta, dar așa cum vă spuneam la început, semnal nu există în zonă.

Datele de contact sunt următoarele:

Romania, Târgu Mureș, 540052, Piata Victoriei, no. 28-30

+40.365.730.003

+40.770.696.197

+40.365.730.262

rezervari@hotelgrand.ro

https://www.facebook.com/lapusna/

Bibliografie: Castelul Lapusna,  Transilvania Legacy, broșură pusă la dispoziție de Hotelul Grand Hotel.
Surse: Wikipedia

Site-urile Hotelul Grand Hotel, Primăriile comunelor Gurghiu și Ibanești. Surse foto: internet