Cheile Nerei Beusnita
(Cascada Vaioaga-Ochiul Beiului-Cascada Beusnita-La Tunele-Cascada Susara)
Iti propun o drumetie pe un traseu extraordinar de frumos, cu peisaje si locuri naturale deosebite.
Traseul (din doua parti) il poti face fara probleme intr-o zi de vara – sunt aproximativ 20 km.
Pe drumi, vei gasi o frumusete salbatica, pe alocuri virgina, marcata de povesti si legende frumoase, de oameni calzi si de bucate alese.
Despre toate acestea iti voi povesti mai jos.
Cascada Vaioaga
Cascada Vaioaga este una dintre cele mai frumoase din intreaga tara.
La ea se poate ajunge mergand pe jos, de la intrarea in Parc (Podul Bei), urmand drumul spre Pastravarie sau cu masina, pe acelasi drum forestier – vezi harta mai jos.
Dupa 2 km, pe partea dreapta, vei vedea panoul ce semnalizeaza prezenta cascadei.
Cobori cativa metri si te trezesti intr-un cadru natural superb, a carei vedeta – Cascada Vaioaga – isi face numarul cu zgomot, protejata de un trunchi de copac a carei diagonala dramatica ii sporeste frumusetea.
La Pastravarie
Am trecut pe langa Pastravarie, unde poti bea un suc rece si poti manca un pastrav delicios 😉
Lacul Ochiul Beiului
La confluența pârâului Beușnița cu râul Bei, o mirifică oglindă de apă, curată ca lacrima și înconjurată de brazi, a dat naștere la numeroase legende locale.
Cea mai cunoscută spune că în locurile acestea domnea un pașă hain care avea un fiu nespus de frumos, cu ochii albaștri.
Băiatul s-a îndrăgostit de o fată de valah, însă tatăl său, împotrivindu-se, a pus să fie ucisă.
Legenda spune că lacul a luat naștere din lacrimile amare ale tânărului îndrăgostit și că are culoarea ochilor săi.
Legenda este frumoasa dar privelistea care ti se desfasoara in fata ochilor este cu adevarat spectaculoasa!
Este cel mai frumos lac pe care l-am vazut. Are o apa limpede si de o culoare incredibila – mai jos sunt cateva poze si un scurt filmulet.
Aceasta apa nu îngheaţă niciodată, temperatura apei rămânând constantă tot timpul anului, între 4 şi 8 C.
Cascada Beusnita
Dupa inca 40 de minute de mers prin padure, ajungem in sfarsit la Cascada Beusnita.
Este o adevarata bijuterie, o minune a naturii. Las aici doar cateva poze, sa-ti faci doar o parere…
La Tunele
La intoarcere, chiar langa Podul Beiului (acolo unde am lasat masina) se afla una dintre cele mai spectaculoase atracții din Cheile Nerei .
Tunelurile săpate in stanca – se pare ca dateaza din perioada ocupației otomane pentru a facilita accesul oastei de-a lungul graniței.
Este o poteca săpată în stâncă la 15 metri deasupra apelor Nerei.
Noi am vazut doar primele 5 tuneluri, dar in total sunt peste 20.
Cheile si Cascada Susarei
Dupa ce am vazut Lacul Ochiu Beiului si Cascada Beusnita, am plecat sa vedem Cheile si Cascada Susarei.
Am mers cu masina prin satele Potoc, Slatina Nera si Sasca Montana – unde se termina localitatea este o parcare unde am lasat masina.
De aici, am luat-o pe jos pe Valea Susarei.
In perioada dominatiei Imperiului austro-ungar, pe aici exista un drum de trasuri, o cabana cu restaurant si chiar un lac cu barci. In acele vremuri, Valea Susarei era o cautata zona de promenada.
Dar, acum am putut admira doar Cabana Susara – este inchisa, dar inca pastreaza parfumul vremurilor de odinioara!
Pe drum am vazut intrarea intr-o mina romana – are o lungime de cativa km. Dupa aproximativ o ora am ajuns la Cascada Susarei.
Traseu – Harti
Din Bucuresti in Ilidia (punctul de plecare cel mai bun pentru oricare dintre obiectivele de mai jos) ajungi in circa 7 ore,
urmand traseul Pitesti – Craiova – Drobeta Turnu Severin – Oravita- Ilidia (aproximativ 500 km) – vezi harta.
Din Ilidia, unde ne-am cazat, am plecat in drumetie. Am plecat cu masina pana la Podul Bei – sunt 10 km.
La Podul Bei am parcat masina, am platit o taxa de intrare de 5 lei, si am intrat in Parcul National Cheile Nerei-Beusnita.
Unde ne-am cazat:
Iti recomand pensiunea Nera House din comunca Ciclova-Romana, sat Ilidia, Nr 189. Pensiunea dispune de 5 camere cu baie proprie, 2 cu paturi twin, iar 3 cu paturi matrimoniale.
Aici, Parintele Adrian Boboc ne-a primit cu caldura si ospitalitate, ne-a spus ce putem vizita in Ilidia si in imprejurimi si ne-a povestit despre istoria localitatii.
Astfel, Ilidia era renumită prin numărul mare de imigranți la sfârșitul secolului al ХІХ-lea și începutul secolului al ХХ-lea, fiind numită și America Mică sau Mica Americă.
Are aproape 800 de ani de atestare documentară și o multitudine de vestigii arheologice din perioade cu mult înainte de documentele scrise.
Sat din Banatul montan cu tradiții agricole dar cu o puternică tentă meșteșugărească poate dezvoltată tot datorită influenței austriece și totodată numărului mare de emigranți, țăranii sfârșitului de secol al ХΙХ-lea cu școală, bibliotecă (2000-volume carte) fanfară, cor și o puternică influență a bisericii în viața satului, modelează viața țăranului dornic de cunoaștere să aibă și alte îndeletniciri meșteșugărești fapt ce a dus ca în perioada comunistă satul să cunoască o mare pierdere de populație stabilă, astfel la începutul unui nou mileniu aflăm un sat montan turistic cu nostalgia vremurilor de odinioară și tentația de libertate a vizitatorului fie el si de o zi.
sursa:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ilidia,_Cara%C8%99-Severin
In Ilidia am vizitat casa memoriala Dr . ION TEICU, artizanul si conducatorul delegatiei banatenilor din vechiul judet Caras, la Marea Unire de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 !!!
Profesorul/Doctor Ion Țeicu supranumit de către întreaga comunitate ”medicul săracilor” datorită implicării active și neobosite în ajutorarea celor mulți și necăjiți, aderant și promotor al ideii de unitate a tuturor românilor își va continua activitatea profesională și politică si după anul 1918.
Ca semn de apreciere și recunoaștere a implicării sale în împlinirea visului secular, după 1926 (când se înființează județul Căraș cu capitala la Oravița) el va fi numit prefect al acestui nou înființat județ.
Alte obiective culturale ce pot fi vizitate:
Ansamblul de arhitectură montanistică – Sasca Montană
În Sasca Montană, cândva cosmopolită din cauza coloniștilor mineri aduși aici la lucru, se pot vedea urmele epocilor demult apuse, în aspectul multora dintre clădirile vechi.
Biserica romano-catolică este martorul vremurilor de înflorire a acestei localități miniere, despre farmecul căreia putem afla mai multe vizitând punctul muzeal Victor Tăutu.
Muzeul etnografic din Sasca Montană (Punctul muzeal Victor Tăutu)
Punct muzeal este dedicat istoriei şi culturii locale și suprinde printr-un mozaic de exponate evoluția acestei vechi localități miniere. Colecția cuprinde de la eșantioane geologice și unelte de minerit, ce reflectă ocupația principală a săscanilor, până la fotografii și timbre vechi, costume populare și ceramică de Sasca. Muzeul nu este semnalizat; acesta se află în casa cu numărul 345 și este vizitabil în perioada mai-octombrie.
Casa Verde
Lângă Sasca Montană se află o căsuță experimentală din lut, făcută cu pasiune de o arhitectă româncă revenită din Vest. Aici se desfăşoară periodic cursuri şi ateliere de lucru prin care participanţii pot învăţa tehnici pentru construirea unei locuinţe similare. Materialele folosite: pământul, piatra și lemnul, sunt în perfectă armonie cu natura, iar succesul proiectului e dovedit de numărul tot mai mare de tineri care vor să învețe din experiența de la Casa Verde (http://www.casa-verde.ro).
Sat tradițional risipit: Stăncilova
Este unul dintre cele mai pitorești sate de culme ale Banatului montan. Gospodăriile lui se întind pe un platou întins, unde viața celor câteva sute de localnici se îmbină armonios cu natura înconjurătoare.
Biserica catolică din Ciclova Română (Bisericuța de pe Cleanț)
Destinul bisericii de pe stâncă este strâns legat de povestea unei icoane foarte vechi a Sfintei Fecioare, cunoscută în aceste părți drept Maria Ciclova sau Maria Stâncii. Istoria spune că, pe la 1700, două familii de coloniști germani au descoperit această icoană în una dintre peșterile de sub „cleanț”. Taina icoanei se leagă de pustnicii ce se spune că se adăposteau în grotele de sub această stâncă în vremea ocupației otomane, în peștera cu pricina găsindu-se chiar urmele unui schit de călugări franciscani. Pentru a cinsti icoana, coloniștii germani care au găsit-o au ridicat o bisericuță pe stânca de deasupra peșterii.
Mănăstirea Călugăra
Aşezată sub clențurile Rolului de la Ciclova Montană, mănăstirea are o poveste plină de minuni. Legenda spune că, pe la 1830, un păstor a auzit venind din inima codrului sunetele unei cântări bisericești. Mirat a pornit spre locul de unde venea sunetul, ajungând la o peşteră în care a găsit o icoană a Maicii Domnului şi rămăşiţele pământeşti ale unui călugăr sihastru. Se credea că icoana a fost adusă chiar de la Muntele Athos, astfel că a fost dusă de credincioși în biserica din Oravița. Icoana însă nu se lăsa dusă din peșteră și tot reapărea, astfel că s-a hotărât amenajarea unei capele, altarul acesteia având la temelie peştera în care fusese descoperită.
Mănăstirea Nera
Așezământ relativ nou, înființat în anul 1994 cu hramul Cuvioasa Paraschiva, mănăstirea a ajuns repede cunoscută în toată țara prin produsele naturiste pe care le fac măicuțele de aici. Ea se află pe Valea Nerei, la ieşirea din Sasca Montană, fiind vizibilă din drumul judeţean care leagă Sasca Montană de Slatina Nera.
Ruinele cetății medievale de la Socolari, Cetatea Beiului
Cetatea Beiului (Begului) sau Cetatea medievală de la Socolari a fost o fortificație din care astăzi au rămas doar romantice ruine pe vârful unui deal cu largă panoramă spre despresiunea Oraviței. Zidul de aici amintește de perioada în care Banatul era pașalâc turcesc (sec.XVII).
Vechiul drum roman
Romanii doreau Dacia pentru bogățiile subsolului, iar exploatarea minieră din această zonă este menționată în documentele istorice încă din anul 120 e.n. Drumul principal de acces construit de ei prin Clisura Dunării a fost completat de-a lungul timpului cu câteva drumuri secundare pe ambele maluri. Din acestea se mai păstrează astăzi în zonă câteva fragmente care șerpuiesc dinspre Sasca Română, vechi centru minier, până la Șopotu Nou, pe Valea Cameniței.
Calea ferată Oravița-Anina
Denumită și Semmeringul bănățean datorită asemănării din punct de vedere al dificultăților de construcție cu calea ferata austriacă de la Semmering, este prima cale ferată montană de pe teritoriul actual al României. A fost construită cu tehnici austriece între 1860 și 1863, pe când Banatul se afla sub dominație austro-ungară. Tronsonul are o lungime de 33,8 km, 14 tunele și 10 viaducte și prezintă o diferență de nivel de 340m. Recomandăm parcurgerea lui pentru panoramele deosebite pe care le oferă. Informații pentru planificarea călătoriei: www.cfrcalatori.ro
Teatrul Mihai Eminescu – Oravița
În Oravița s-a construit și primul teatru din România, inaugurat în 1817, când Banatul sărbătorea un secol de la eliberarea de sub administrația otomană. Este prima clădire de teatru din Europa iluminată cu lămpi de acetilenă, iar decorurile interioare sunt o copie fidelă a teatrului din Viena. Pe scena lui au urcat unele dintre cele mai importante trupe de teatru ale vremii: trupa Teatrului Regal din Madrid, trupa Teatrului Balşoi din Moscova, orchestra imperială a Rusiei, dar și trupe ilustre din Viena. Numele actual i-a fost dat pentru a marca vizita din 1868 a trupei lui Mihail Pascali, în care Mihai Eminescu era sufleor.
Farmacia muzeu Knoblauch – Oravița
Cea mai veche farmacie montanistică din țară se păstrează astăzi impecabil ca punct muzeal în Oravița. Colecția este compusă din mobilier și instrumentar farmaceutic datând din secolul al XVII-lea (1682) până în anii 1950 și completată de arhiva documentară şi biblioteca de carte veche ”Francisc Klima – Ionel Bota”.
Muzeul monetăriei imperiale – Oravița
Muzeul spune povestea „bănăriei” din Ciclova Montană, unde s-au băutut timp de aproape jumătate de veac (1811-1855) creițari austrieci. La vremea aceea Banatul montan și inclusiv Oravița se aflau sub stăpânirea Imperiului Austriac. Dorind să profite de bogăția minelor de cupru din zonă, Curtea de la Viena a dispus să se înființeze aici o monetărie unde să se bată o parte din monedele de aramă ale Imperiului.
Pasionații de numismatică pot admira aici sute de monede și bancnote, dar și documente ale vremii și fotografii ce spun povestea activității monetare din această parte a fostului Imperiu Austriac.
Cele trei puncte muzeale din Oravița pot fi vizitate și în cadrul unui tur ghidat (teatru-farmacie-monetărie) disponibil doar pentru grupuri.
Cateva poze din plimbarea mea:
Si cateva clipuri video
0 Comments