1. Pagina principală
  2. America
  3. Calatorie in Canada

Calatorie in Canada

Aug 8, 2022 | America

Calatorie in Canada

Dintotdeauna s-a spus despre Statele Unite ale Americii ca sunt pământul făgăduinței. Foarte adevărat!
Dar la fel de adevărat este faptul ca putem extinde aceasta etichetă metaforică și asupra Canadei. Fără nici o teama de a greși.
De fiecare dată când ajung aici, sunt surprins. Plăcut!
Nu este nici o diferența între Toronto și New York. Poate doar un plus de curățenie, in cazul primului. Sau între Burlington și San Diego. Poate doar prezenta palmierilor, in cazul celui de-al doilea. Mda, pân’ la urmă e tot un fel de Americă. Doar ca un pic mai British. Sau mai francofonă, depinde din care parte a Canadei privești lucrurile.🙂
…….
Acum o lună am revenit in țara cu frunza de arțar pe drapel, după o pauza de doi ani…Se pare ca a fost ceva pandemie și prin zona asta, implicit și cu niște restricții de călătorie.😉 Dar, lucrurile s-au mai relaxat și aici așa ca, iată-ne din nou pe pământul natal al lui Bryan Adams ori Pamela Andreson ori Jim Carrey sau James Cameron.
Spuneam la începutul descrierii mele despre Canada ca este suficient de flexibilă pentru a fi definită ca o țară a posibilităților. Pai da, pentru ca aici reușesc sa conviețuiască fără nici o problemă un mix de culturi, nații, religii, rase și etnii. Și fiecare s-a integrat și s-a adaptat in comunitatea care i-a primit cu brațele deschise și care nu ii judeca niciodată după aspect sau culoare ci doar după ceea ce fac.
……
Noi avem in Canada rude la care locuim pe perioada șederii noastre, avem o mașina pusă la dispoziție cu eleganță, de către ei, așa ca libertatea noastră de miscare este aproape fără limite.
….
In prima noapte acolo, ținând cont ca ritmul nostru biologic funcționa încă după fusul orar din România( este o diferența de 7 ore), pe la 3.00 dimineața, eram treaz împreuna cu sotia și puneam țara la cale.
Și fiindcă rudele noastre locuiesc la 45 de minute de Toronto, am hotărât sa plecam intr-acolo. Doar ca era puțin cam….devreme. La ora aia nici lucrătorii de la întreținere drumuri, cei care spală carosabilul, încă nu-și terminaseră programul. Ne-am tot foit in pat pana pe la 5.00. Apoi am zis…,,hai sa ieșim puțin, sa ne plimbam prin împrejurimi”. Pe jos.
Ce mod plăcut de a-ți începe o dimineața. Fiind o zonă numai cu case, de-alea in stil americănesc, fără garduri între vecini, cu peluza de gazon in față, nici țipenie de om nu era pe strada la ora aia. Singurele puncte mișcătoare erau veverițele, care sunt din abundență și care alergau de colo-colo, in căutarea hranei.
Și am mai văzut ceva. In dreptul foarte multor case, erau scoase la strada, diferite obiecte casnice, folosite, de la cuptoare cu microunde și saci cu haine, la televizoare și jucarii din plus cu ciucuri, pentru pisici. Iar o mașina, un minivan, le colecta in cea mai mare viteza și cu cea mai mare discreție. Cât ne-am plimbat noi prin cartier, a trecut mașina aia pe lângă noi de câteva ori. Mi s-a părut foarte tare modul in care cineva alege sa doneze lucruri, simplu, discret, fără zgomot și tevatură.
……..
Dintr-una in alta, ne uitam la ceas și vedem ca s-a făcut 9,00. Am hotărât ca, dacă tot ne-am început ziua plimbându-ne pe jos, așa sa o continuam. Adică, sa nu mai folosim mașina.
Și iată-ne la gară. Appleby Station. O gară mică dar aerisită, curată dar cam….rece. Fără angajați, fără impiegați de mișcare. Cu câteva tonomate de bilete și atât. Nu cred ca s-ar fi potrivit cu șlagărul ,,Hai Vino iar in gara noastră mică”. Părerea mea. Dar foarte ok, in rest. Ne-am suit in tren, GO TRAIN, așa se numește compania feroviară și am plecat in direcția Toronto.
O oră. Atat a durat drumul.
Și am ajuns in Union Station, Toronto.
…….
TORONTO.
Atat de viu, de vibrant, de primitor, de veșnic nou, intr-o permanenta schimbare, atât de frumos este acest oraș încât, de câte ori ajung acolo, mereu e ca prima dată. Nu ne mai săturăm sa stam cu capul pe spate, uitându-ne pe sus la zgârie-norii înalți, ce par ca nu se mai termină, cu forme și culori diferite, ca într-un joc de puzzle 3D. Sau ca într-un Lego gigantic. Și prin mijlocul orașului, trece autostrada suspendată ce reușește sa preia aproape fără probleme traficul aglomerat. Spun aproape, deoarece la anumite ore de vârf, mai au și ei traficul îngreunat. Nu este chiar ca pe Valea Prahovei înainte de sărbători sau imediat după😉, dar tot pierzi vreun ceas pe-acolo.
……..
Fiindcă ne luase puțin foamea și fiindcă un cetățean avea o rulotă adaptată de unde vindea niște hot-dogi care arătau și miroseau într-un mare fel, am hotărât sa ne luam micul dejun pe strada.
La un moment dat, pe fondul zgomotului obișnuit unui oraș mare, am sesizat ritmicitatea unor bași către proveneau dintr-o muzica. Wow, trebuie sa vedem despre ce este vorba.
Mamă, ce noroc pe capul meu. Nu mai spun al nostru, căci aici nu îmi mai includ și sotia. Doar al meu.😉 Nimerisem taman in mijlocul spectacolului anual Carnavalului Țărilor din Caraibe, ce se ținea in Toronto.
Dansatori,(ei) nu prea i-am sesizat dar dansatoarele….numai paiete și sclipici și aripi de înger sau diavol, sumar îmbrăcate, adecvat climei calde caraibiene, nu?…culoarea ciocolatie era peste tot împrejurul meu. Spectacolul, pe cinste. După ce o țară își termina prestația artistica, care includea dansuri si cântece, dar mai ales dansuri, de pe scena artiștii coborau printre turiștii dornici de a se poza cu ei, mai mult ele. M-am uitat cu ochi mari și umezi către sotia mea, ca un copil care vede o jucărie in vitrină și părinții nu i-o cumpără……și cu o generozitate pe care nu cred ca am mai întâlnit-o la ea, mi-a făcut un semn discret din cap.( bine, hai du-te și tu la poze, necăjitule, așa s-ar fi tradus din privirea ei). Și m-am dus. Mda, ce sa zic….Caraibele sunt o zona plăcută a lumii. Și caldă, uneori foarte caldă.😉
……..
Am petrecut toată ziua la pas, prin metropola canadiană, admirând, gustând, văzând, simțind, trăind. Este deosebită.
Este unică in felul ei. Peste tot și peste toate, semețul turn CN TOWER, cea mai înaltă clădire din North America și a treia din lume( 553,33 m), domina portul și orașul. Ca un strajer cu antenele in permanență conectate la suflul și vibrația orașului.
Despre acest simbol al Canadei voi reveni cu o povestire ulterioară in care va voi explica cum m-am urcat in turn, pana sus, cum am ieșit in exterior și m-am atârnat in corzi, in gol, de la o înălțime de aproximativ 500 de metri.
….
Spre seara, epuizați fizic dar încărcați suficient cu amintiri și experiențe, am pornit către casă. A doua zi aveam avionul către Statele Unite.
…..
……
Ne-am întors din SUA, pe la ora locală 1.00 noaptea. In mai puțin de 48 de ore aveam avionul de întoarcere către România. Nu voiam sa pierdem nimic din puținul timp pe care îl mai aveam la dispoziție așa ca, după un somn de câteva ore, ne-am suit in mașină și am plecat către Cascada Niagara. Este la o ora de mers cu mașina din Burlington, locația rudelor noastre.
Cascada Niagara, practic este pe frontiera dintre Canada și SUA. Asta ca sa spun ceva oarecum tehnic despre ea.
Mai oameni buni, știți cum arată aceasta cădere de apă? Pentru cei care încă nu au văzut-o incă, o sa încerc sa v-o descriu. Înaltă, uriașă, cu un debit impresionant, cu o forma oarecum asemănătoare cu o potcoavă, având laturile pe ambele maluri ale celor doua țări, aceasta forța a naturii își prăvălește milioanele de tone de apă într-un abis ce pare fără fund, scoțând un muget permanent, de zeu înlănțuit ce vrea sa se elibereze.
Frumusetea și măreția ei este…copleșitoare. Asta este senzația pe care o ai in momentul in care te apropii de ea. Și chiar poți sa te apropii la câțiva metri. Ba mai mult, canadienii au făcut un tunel care te duce exact in inima ,,bestiei”, la baza ei, acolo unde este căderea de apa și unde se produce impactul apei cu stâncă. Acolo tremura pământul încontinuu iar sentimentele de groază cu admiratie și muțenie și strigătele de ,,WOW”, se împletesc și te transpun intr-o stare de transă, ireală, de hipnoză. Hipnoză conștientă. Așa s-ar descrie in câteva cuvinte Cascada Niagara. Toată partea frumoasă a ei si spectacolul apei este pe partea SUA. Deci este vizibila de către canadieni. In totalitate. Americanii, au facut trepte, au construit un cap de pod pe care stau și privesc către cascada ,,lor” dar pierd 95 la suta din show. Asta e, uneori așa le așează viața.😉
Ca sa maximizez senzația pe care o aveam stand lângă cascadă, am încercat și tiroliana( zipline), pe care canadienii au construit-o oarecum paralel cu malul cascadei. Rezultatul: înălțător!
….
Iar lângă cascadă, exista un parc de distracții care te duce direct cu gândul la Las Vegas. De la terase cu muzica country live și pana la tiribombele specifice unui lunapark, totul este făcut pentru a crea distracție și buna dispoziție și….cheltuire de bani. Pana la ultimul șfanț, mă rog, cent.
…….
Dragii mei, închei aceasta povestire, spunându-va: mergeti si vizitați Canada.

Cu bilete de avion luate din timp, cu cazări la prețuri acceptabile, cu un buget rezonabil, Canada este accesibilă. Și are de oferit…multe, foarte multe. Doar vorbim de a doua cea mai întinsa țară din lume.
Sper ca am fost și voi rămâne inspirațional pentru dvoastra, in calatoriile și vacantele pe care le veți face.

O zi frumoasa!

Postari recente

Despre Autor

Danut Albu

Calatorhaihui pe Facebook

Calatorhaihui pe Instagram

Iti place acest blog?

[wpedon id=411]
O sa-ti placa si:

0 Comments

Submit a Comment

Your email address will not be published.